/Universitatile de medicina din Romania atrag tot mai multi studenti din UE

Universitatile de medicina din Romania atrag tot mai multi studenti din UE

Tot mai mulţi aspiranţi la studii de medicină care nu găsesc locuri în Germania sau Austria sunt atraşi de universităţi din România, precum cele din Timişoara, Cluj sau Bucureşti. Acestea au descoperit de multă vreme în studenţii străini o sursă de venit. Taxele de studii sunt aici între 3.000 şi 5.000 de euro pe an, scrie cotidianul austriac Die Presse, în ediţia de luni.

“Vroiam neapărat să studiez medicina. Însă cu rezultatul meu la bacalaureat aş fi aşteptat zece semestre pentru un loc”, explică, în biblioteca recent renovată a Universităţii de medicină din Timişoara, Raffaela, care studiază pentru ultimele examene înainte de vacanţă, după care va pleca acasă, în Germania. În această ţară mulţi absolvenţi se lovesc de obstacolul mediei atunci când vor să urmeze medicina. Unii dintre ei îşi încearcă norocul în Austria. Deşi germanii formează aproape jumătate dintre candidaţii pe cele 10.500 de locuri din Austria, din cauza reducerii numărului de locuri pentru străini, puţini vor obţine un loc. În aceste zile vor fi anunţate rezultatele testelor de aptitudini, însă trei sferturi din locuri sunt rezervate pentru austrieci.

Şi Raffaela a intenţionat să concureze în Austria. Când a aflat însă de la o cunoştinţă că la Timişoara există o filieră de studiu în limba engleză, s-a decis repede. De un an studiază la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş”.

Din 1997 aici sunt oferite studii de medicină în limbile engleză sau franceză. “Înainte, oferta atrăgea mai ales studenţi din afara Europei, de pildă din Nigeria şi India”, spune Agnes Balint, şefa biroului de relaţii internaţionale al universităţii. De câţiva ani, numărul studenţilor din UE a crescut. Până în Austria oferta nu a ajuns totuşi cu adevărat: în anul Raffaelei există până acum o singură studentă austriacă; în schimb, o treime din cei 100 de colegi ai ei vin din Germania.

Ca de exemplu Stefan (20 de ani) din Bavaria. Nici lui nota nu i-a permis să urmeze studiile în ţară. “Fie şi numai să plec într-o ţară străină a fost deja o aventură”, povesteşte el, “dar Timişoara e un oraş frumos – mult mai occidental, mai modern decât mi-am imaginat România”. În oraşul cu 300.000 de locuitori unde în 1989 a început revoluţia română, viaţa e liniştită – şi ieftină: cu 2,50 euro poţi mânca un fel principal, iar o cameră de închiriat costă 100 de euro pe lună.

Evident mai scumpe sunt studiile: facultăţile româneşti au descoperit de mult studenţii străini ca o sursă de venit. La studiile în limbi străine se plătesc 4.000 de euro pe an, de peste trei ori mai mult decât la cele în limba română.

În timp ce românii trebuie să treacă un test de admitere (cei mai buni sunt scutiţi de taxe), pentru cei de la filiera internaţională intrarea este mult mai puţin complicată: nu este necesar test de admitere, fiind suficiente o diplomă de bacalaureat tradusă şi un certificat pentru limbile de curs engleză sau franceză. Doar la Universitatea “Victor Babeş” învaţă în prezent aproape 4.300 de studenţi. Pentru universitatea timişoreană, filiera de studii în limbi străine este un sprijin financiar, în condiţiile bugetului sărăcăcios pentru educaţie într-o ţară afectată de criză.

Cu toate acestea, Raffaela şi Stefan nu cred că în România calitatea studiilor ar fi inferioară celei din Occident. Desigur, au trăit şi momente de iritare, căci la bibilotecă nu se găseau cărţi de anatomie în engleză: “Am fost trimişi la un centru de fotocopiere unde se găsesc toate cărţile”, spune Raffaela. Există însă şi avantaje: “În Germania, într-un an de studiu sunt în jur de 800 de studenţi. Aici profesorii te cunosc personal.” După studiile de şase ani, diploma este recunoscută în Germania.

Şi Manuel are o părere bună despre Timişoara: “Teoria este peste tot aceeaşi. Însă în Germania nu vii deloc în contact cu pacienţi în timpul anilor de studiu. Aici suntem, încă din anul III, aproape în fiecare zi în spital şi consultăm pacienţi. Aşa dobândeşti un cu totul alt simţ profesional”.

În spitale a făcut însă cunoştinţă şi cu partea întunecată a realităţii româneşti. Sistemul de sănătate este subfinanţat. Medicii câştigă prost: salariul unui stagiar este circa 200 euro, iar al unui medic primar, de aproape 500 de euro. Adesea lipsesc medicamente şi pansamente, pacienţii trebuie să şi le procure singuri pentru operaţii. Lui Manuel i se pare îngrozitor.

Tocmai această situaţie prezintă însă un imens avantaj pentru formarea unui student medicinist: “Pentru că mulţi români nu îşi pot permite tratamentul, ajung adesea târziu la medic. De aceea întâlneşti boli în stadii pe care la noi le cunoşti doar din cărţi”, susţine el.