/Sportivii modificati genetic vor putea fi depistati prin sangele lor

Sportivii modificati genetic vor putea fi depistati prin sangele lor

Dacă dopajul genetic ţine mai mult, în prezent, de science-fiction decât de un fenomen de masă, testele de detectare vor fi în curând o realitate, cu progresele făcute de două cercetări ştiinţifice recente, care demonstrează că un sportiv modificat genetic poate fi trădat de sângele său.

Rezultatele lucrărilor efectuate de cercetători germani, pe de o parte, şi francezi şi americani, pe de altă parte, vin să îndepărteze temerile că lupta antidopaj – deja considerată prea invazivă – trebuie să meargă, într-o zi, până la a supune sportivii la prelevări de ţesut muscular pentru a verifica dacă nu sunt dopaţi genetic.

“Dezbaterea se încinsese la un moment dat. Ni s-a spus că Agenţia mondială antidopaj (AMA) nu va putea niciodată face biopsii musculare pentru a detecta dopajul genetic, spune directorul ştiinţific al AMA, Olivier Rabin. Noi eram conştienţi de la început, şi de aceea am dorit metodologii care să fie aplicabile la sânge”.

Experţii luptei antidopaj au înţeles repede că progresele terapiei genetice vor trezi, de asemenea, interesul anumitor indivizi din mediul sportiv. Şi că aceleaşi procedee constând în injectarea unei gene la un bolnav pentru a corija o genă deficientă ar putea fi deturnate pentru a decupla producerea de către corp a EPO sau a hormonilor de creştere cu scopul de a creşte capacitatea de rezistenţă sau forţa musculară a unui sportiv.

Metoda este deja prea riscantă şi complicată, astfel că nu ar putea fi utilizată, dar cei care ar fi eventual tentaţi să modifice propriul patrimoniu genetic nu vor mai avea nicio garanţie de impunitate.

Aceasta pentru că amintitele două cercetări reprezintă, “în mod evident, un pas înainte în detectarea posibilă a dopajului genetic”, a afirmat Olivier Rabin. Publicate în această primăvară în revista “Gene therapy”, versiunea tipărită sau on line, ele diferă în ce priveşte materialul cercetat, AMA, care a finanţat aceste studii, veghind “să nu pună toate ouăle în acelaşi coş”.

Pe de o parte, lucrările conduse de Perikles Simon la Mainz şi Michel Bitzer la Tubingen s-au concentrat pe cercetarea ADN-ului transgenetic, cel transferat în corp. Rezultatele obţinute pe cobai demonstrează că ADN-ul transgenetic ar putea fi detectabil până la 56 de zile după injectare.

De cealaltă parte, lucrările conduse de Richard Snyder de la Universitatea din Florida şi Philippe Moullier, din Nantes, s-au interesat de principalii vectori utilizaţi pentru a efectua transferul genelor, respectiv viruşii. Cercetătorii au dopat, astfel, genetic macaci cu ajutorul viruşilor modificaţi, AAV. “S-au prelevat genele virusului pentru a le înlocui cu genele care interesau: în acest caz, cel al EPO. Acest virus serveşte de Cal Troian, el protejează gena pentru că ajunge în celulă şi este eficient”, explică, astfel, Caroline Le Guiner, care se ocupă de proiect la Laboratorul de terapie genetică din Nantes.

“Este unul dintre cele mai utilizate în prezent în terapia genetică, întrucât este unul dintre cele mai eficiente. Cu o singură injecţie într-un muşchi, gena poate funcţiona ani de zile”, spune cercetătoarea.

Rezultatele sunt foarte promiţătoare, pentru că termenul de detectare depăşeşte un an după injectare şi ar putea atinge câţiva ani, confirmă ea. “Acest test a funcţionat pe macaci, trebuie acum adaptat la om. Dar gena EPO de la macac este foarte aproape de gena EPO umană”, precizează cercetătoarea.

AMA speră să ajungă să facă aceste cercetări convergente, pentru a avea cu un simplu test sanguin o detectare largă a dopajului genetic, în acelaşi timp prin metodele virale sau prin gene administrate.