Ministerul Sănătăţii a prezentat Guvernului o notă privind “criza” medicamentelor oncologice

Ministerul Sănătăţii, a prezentat, vineri, Guvernului o notă privind “criza” medicamentelor oncologice.
Documentul conţine informaţii referitoare la mecanismul de finanţare a tratamentului oncologic în reţeaua spitalelor publice din România, cauzele apariţiei unor disfuncţii şi propuneri de soluţionare a acestora.
Conform documentului tratamentul bolnavilor cu afecţiuni oncologice se realizează în unităţi sanitare publice cu paturi, în spitalizare continuă sau în spitalizare de zi, respectiv în institutele regionale de monospecialitate şi în secţiile de profil din spitalele judeţene sau municipale.

Medicamentele oncologice specifice sunt finanţate atât din bugetul Ministerului Sănătăţii, cât şi din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări de Sănătate, prin Programul naţional de oncologie. Celelalte medicamente şi tratamentele oncologice – radioterapie, intervenţii chirurgicale, tratamente de paliaţie etc. – sunt decontate spitalelor ca servicii medicale din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări de Sănătate.

Începând din acest an – 2013 – datorită specificului curativ, Programul naţional de oncologie, va fi finanţat numai de către CNAS, sumele prevăzute în bugetul de asigurări sociale de sănătate fiind de 1.031.000 mii lei.

Compania Naţionala UNIFARM SA, unitate aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii, are ca obiectiv de activitate achiziţia de medicamente de la producători şi distribuitori şi vânzarea acestora către spitale cu un profit minim. Profitul asigură numai funcţionalitatea instituţiei.

Deoarece unele dintre medicamentele oncologice nu au autorizaţie de punere pe piaţă, acestea sunt achiziţionate de către Compania Naţională UNIFARM SA pe baza de autorizaţie de nevoi speciale emisă de Ministerul Sănătăţii şi, începând din acest an, de către Agenţia Naţională a Medicamentului.

Privitor la ”criza” medicamentelor oncologice documentul reliefează că este vorba de o discontinuitate/lipsă de ritmicitate în asigurarea unor medicamente oncologice necesare efectuării tratamentului pacienţilor care suferă de cancer.

Una din cauzele care generează discontinuitate în aprovizionarea unităţilor sanitare publice cu medicamente oncologice este lipsa de interes a producătorilor şi distribuitorilor de medicamente oncologice de a comercializa în România medicamentele pe care le reprezintă, ca urmare a preţului foarte mic.

În unele situaţii preţul acestora se situează chiar sub preţul de producţie, ceea ce face ca mulţi producători să nu solicite nici autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor respective.

O altă cauză este preţul foarte mare al unor medicamente – uneori chiar de peste 1.500 euro/doză – ex.Rituximabum – , preţ care este decontat integral de CNAS. Acest fapt face ca medicamentul să fie distribuit cu aprobarea comisiei de specialitate a CNAS.

Alte cauze sunt scoaterea din producţie sau blocarea la producător a unor medicamente oncologice ca urmare a creşterii exigenţelor în impunerea regulilor de bună practică de fabricaţie sau din interese economice; resursele limitate ale Companiei Naţionale UNIFARM care sunt folosite în achiziţionarea medicamentelor oncologice. Deoarece cele mai multe medicamente oncologice sunt achiziţionate în baza autorizaţiilor de nevoi speciale, care au valabilitate de până la un an, acestea sunt plătite în avans, la semnarea contractului sau într-un termen de maximum 30 de zile. În condiţiile în care CNAS decontează contravaloarea medicamentelor la 210 zile, UNIFARM întâmpină greutăţi foarte mari în recuperarea contravalorii medicamentelor vândute spitalelor.

Dezorganizarea activităţii în domeniul programelor naţionale de sănătate constituie o altă cauză. ”Reducerea numărului de persone calificate profesional, implicate în proiectarea şi monitorizarea activităţii în cadrul programelor naţionale de sănătate, a transformat Ministerul Sănătăţii numai într-o structură de alocare a resurselor şi de decontare a cheltuielilor efectuate de furnizorii de servicii medicale. A fost redusă la maxim capacitatea de evaluare a rezultatelor obţinute, de urmărire a modului în care sunt cheltuiţi banii, de proiectare şi reproiectare a acţiunilor desfăşurate în programe în acord cu evoluţia stării de sănătate a populaţiei”, se arată în nota MS.

O altă cauză o reprezintă lipsa de implicare a unor manageri de spital în găsirea celor mai eficiente soluţii de asigurare a medicamentelor necesare tratamentelor oncologice.

”În mentalitatea unora este mai simplu să trimiţi bolnavul sau familia acestuia să cumpere medicamentele din farmacii sau să te plângi că nu găseşti medicamente decât să verifici stocurile existente la UNIFARM”, susţine MS.

Potrivit documentului lipsa sau neuniformitatea aplicării protocoalelor terapeutice duce şi ea la o ”criză” a medicamentelor.

”Ca urmare a acestei cauze unii medici recomandă fie medicamente care nu se mai produc, fie recomandă medicamente de ultimă generaţie, preluate din diverse comunicări/lucrări ştiinţifice care nu au intrat pe piaţa medicamentelor din România. Pus în faţa unui document medical pe care sunt înscrise medicamente pe care nu le găseşte, pacientul va acuza sistemul, ministerul sau guvernul că nu se ocupă de sănătatea populaţiei”, explică oficialiiMS în nota prezentată Guvernului.

Totodată rigiditate în aplicarea regulilor de decontare a tratamentelor oncologice de către CNAS a dus şi ea la o ”criză” a medicamentelor. ”Periodic, în raport de cercetările medicale, unii producători schimbă concentraţia substanţei active din conţinutul medicamentului. În această situaţie CNAS nu decontează decât medicamentul cu concentraţia pe care o are în listele de decontare”, punctează MS.

Potrivit documentului, în prezent, Comisia de specialitate a Ministerului Sănătăţii a indentificat un număr variabil de medicamente oncologice la care sunt discontinuităţi în aprovizionare. Acesta este cuprins între 18 şi 24.

Conform datelor UNIFARM în prezent există în stoc 13 medicamente din această listă (Bleomycinum, Dacarbazinum, Cisplatinum, Ciclophosphaminum, Methotrexatum, Alkeran 2mg, Purinethol, Vinblastin), trei dintre medicamentele oncologice aflate pe listă vor intra în depozitele UNIFARM până la sfârşitul lunii ianuarie (Endoxan, Leucheran şi Oncaspar) iar patru medicamente nu se pot achiziţiona ca urmare a preţului foarte mare sau a faptului că s-a sistat sau s-a blocat producţia lor.

Pentru celelalte medicamente oncologice se poartă negocieri.

În notă se reliefează că toate aceste medicamente sunt la dispoziţia spitalelor în depozitele UNIFARM şi sunt afişate în sistemul electronic de achiziţie ( SEAP). De asemenea, spitalele sunt informate, bilunar, cu privire la stocurile de medicamente oncologice existente iar compania transmite adrese tuturor spitalelor publice în care prezintă situaţia stocurilor şi modalitatea de achiziţie.

În notă sunt prezentate şi propuneri de rezolvare a “crizei” medicamentelor oncologice. MS consideră necesară reevaluarea şi aplicarea protocoalelor terapeutice, majorarea fondurilor UNIFARM pentru achiziţia de medicamente oncologice cu o sumă echivalentă cu până la un milion de euro, prin majorarea capitalului social al Companiei prin aport în numerar; încheierea unui contract de prestări servicii între Ministerul Sănătăţii şi UNIFARM, pentru achiziţia de medicamente oncologice şi vânzarea acestora către spitale şi plata unui avans de 30%, avans ce va fi decontat la sfârşitul fiecărui an; obţinerea unui credit cu garanţie guvernamentală de către UNIFARM.

Alte propuneri vizează publicarea pe site-ul Ministerului Sănătăţii a stocurilor de medicamente oncologice şi actualizarea săptămânală a acestora, reproiectarea mecanismului de decontare a serviciilor medicale, intensificarea activităţii de control şi sancţionarea managerilor de spital care nu achiziţionează medicamente oncologice de la UNIFARM sau care întârzie achitarea facturilor restante sunt alte propuneri. Acestora li se adaugă şi organizarea de achiziţii centralizate pentru medicamentele utilizate frecvent, încheierea de acorduri cadru pe durata de 2 ani de MS şi de contracte subsecvente anuale, de către unităţile sanitare şi înfiinţarea Agenţiei de Programe, structură cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătăţii care va asigura reproiectarea conţinutului programelor şi monitorizarea desfăşurării acestora prin manageri de proiect şi comisii de specialitate.

O altă propunere se referă la reorganizarea Agenţiei Naţionale de Transplant în scopul transformării acesteia într-o instituţie capabilă să gestioneze eficient, în condiţii de maximă securitate şi să dezvolte activitatea de transplant din România. AGERPRES

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *