/Lipsa banilor, una dintre problemele frecvent invocate in lupta impotriva tuberculozei in Romania

Lipsa banilor, una dintre problemele frecvent invocate in lupta impotriva tuberculozei in Romania

Lipsa banilor este una dintre dificultăţile des citate în ceea ce priveşte lupta pentru combaterea tuberculozei în România, ţară care deţine cel mai mare număr de cazuri din Uniunea Europeană, scrie miercuri cotidianul britanic Financial Times, într-o serie de articole realizate cu prilejul Zilei Mondiale Împotriva Tuberculozei, marcată în fiecare an pe 24 martie.
Accelerat de criza din 2008, rezultatul a constat într-o reducere a salariilor doctorilor şi asistentelor medicale, pe fondul creşterii costurilor de trai, în restricţii cu privire la medicamente şi diagnostice, precum şi în finanţarea insuficientă pentru programele de formare sau de stimulare a pacienţilor să îşi ia medicaţia.


Multi medici au căutat modalităţi de a-şi suplimenta veniturile muncind în sectorul privat, sau au emigrat, slăbind şi mai mult infrastructura medicală într-o ţară care are deja unul dintre cel mai mici raporturi dintre numărul medicilor şi cel al pacienţilor din Uniunea Europeană.
De asemenea, alţi medici s-au confruntat cu riscuri importante de infecţie în timp ce tratau pacienţii cu tuberculoză.
“Banii sunt foarte importanţi, dar mai importanţi sunt oamenii”, susţine Elmira Ibraim, coordonator al Programului Naţional de Control al Tuberculozei.
Numărul de cazuri de tuberculoză a crescut constant în România de la mijlocul anilor ’80, s-a intensificat după revoluţia din 1989 pentru a ajunge la un maxim de 31.000 de cazuri noi în 2003, reflectând creşterea migraţiei, şomajul şi problemele sociale într-un moment de tranziţie. De atunci numărul cazurilor a continuat să scadă, ajunând la peste 19.000 de cazuri de anul trecut.
Cu toate acestea, avertizează FT, în România se înregistrează cele mai multe cazuri de tuberculoză din UE, dar şi printre cele mai multe cazuri din regiunea extinsă a Europei, după Rusia şi Ucraina.
În biroul ei de la Institutul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta”, din Bucureşti, Ibraim arată către o hartă care relevă o corelaţie strânsă între tuberculoză şi problemele sociale, cu cea mai mare concentraţie de cazuri înregistrându-se în zonele rurale, mai sărace, de la frontierele de est şi de sud. Mai mult, ea estimează că peste 700 de pacienţi pe an contactează tuberculoza MDR, rezistentă la medicamente, al cărui tratament este cu mult mai costisitor şi mai complex, necesitând o perioadă de administrare a medicaţiei de peste 2 ani. O zecime din aceste cazuri prezintă tulpini XDR, extrem de rezistente, care sunt si mai dificil de tratat. Probele de la mai puţin de jumătate dintre pacienţii care nu răspund la medicamente de linia 1 sunt testate pentru rezistenţă, ceea ce sugerează că multe cazuri nu au fost luate în calcul.
Banii proveniţi de la donatorii internaţionali prin intermediul Fondului Global pentru Combaterea SIDA, Tuberculozei şi Malariei se vor epuiza anul viitor, iar ultiimii pacienţi care vor beneficia de acest tratament finanţat vor fi recrutaţi în luna iunie, existând puţine semne că ar exista surse alternative de fonduri.
“Tuberculoza este o problemă foarte gravă de sănătate publică, dar nu am impresia că factorii de decizie înţeleg sau întreprind vreo acţiune”, susţine Dana Fărcăşanu, şefa Centrului pentru Politici şi Servicii de Sănătate din Bucureşti. “Vorbim despre libera circulaţie a persoanelor [contagioase]. Este o problemă de siguranţă, însă nu văd nicio îngrijorare la nivelul UE”, adaugă ea. Fărcăşanu critică totodată descentralizarea introdusă în sistemul de sănătate în 2007, care deşi poate avea avantaje teoretice, a fragmentat şi mai mult tratamentul şi a subminat activitatea asistentelor medicale şi a mediatorilor romi care ajungeau la grupurile cele mai afectate.
Achiziţia de medicamente a avut la rândul ei de suferit, în condiţiile în care personalul local neexperimentat a avut de gestionat cantităţi mai mici de medicamente pentru tuberculoză, ceea ce a dus la epuizarea stocurilor, şi riscă să cauzeze o rezistenţă sporită la tratament a pacienţilor. Guvernul a promis recentralizarea achiziţiilor, însă nu a acţionat în acest sens.
La institutul lui Ibraim şi într-un alt centru din partea de nord a ţării, pacienţii cu tuberculoză MDR au acces la o îngrijire bună. La alte unităţi, inclusiv la sanatoriul Sfântul Andrei Valea Iaşului, cu peste 100 de paturi destinate tratamentului de linia 1, condiţiile par de asemenea bune. Cu toate acestea, într-un moment de constrângeri impuse de resurse, va exista o dezbatere tot mai mare cu privire la faptul dacă banii ar trebui utilizaţi pentru astfel de centre specializate sau ar trebui să fie realocaţi spre un model “care pune în centrul său comunitatea”, în cadrul căruia pacienţii cu tuberculoză sunt evacuaţi rapid şi trataţi ambulatoriu. “Viitorul este sumbru”, susţine Silvia Asandi, directorul Fundaţiei Romanian Angel Appeal, un ONG dedicat luptei împotriva tuberculozei.
Pe de altă parte, Mario Raviglione, şeful programului dedicat tuberculozei din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), este de părere că situaţia este cu mult mai optimistă decât cu un an sau doi în urmă, în condiţiile în care 49 de milioane de vieţi au fost salvate în ultimii 15 ani, prin intermediul unei diagnosticări şi al unor tratamente mai performante.
După decenii fără progrese semnificative în tratamentele medicamentoase de lungă durată, în prezent există mai mulţi compuşi noi susţinuţi de companiile farmaceutice, aflaţi în mijlocul sau la sfârşitul studiilor clinice, care oferă perspectiva unei creşteri a eficacităţii tratamentului, de reducere a efectelor secundare şi a duratei acestuia.
Dar inovarea aduce cu sine provocări. Echipamentul este costisitor atât de achiziţionat cât şi de operat pentru ţările cu venituri mici şi număr mare de cazuri de tuberculoză, deoarece cere o alimentare constantă cu electricitate şi refrigerare. Consecinţele diagnosticării cu aceste echipamente sale sunt chiar mai severe, deoarece fiecare diagnostic confirmat atrage după sine responsabilitatea de a trata pacientul recent identificat.
Impactul austerităţii financiare ameninţă progresul dintr-o perspectivă mai largă, prin reducerea bugetelor destinate sănătăţii şi a fondurilor oferite de donatorilor, canalizate prin intermediul unor organisme cum ar fi Fondul Global pentru Combaterea SIDA, Tuberculozei şi Malariei. De asemenea, criza afectează organizaţiile care efectuează cercetări legate de medicamente, vaccinuri si diagnostice, dar şi grupurile operaţionale.
La rândul său, Raviglione se confruntă cu reduceri la echipa sa, de 120 de angajaţi, destinată tuberculozei, de la sediul OMS din Geneva. De asemenea, Mel Spigelman, şeful TB Alliance, un parteneriat non-profit cu industria producătoare de medicamente, se confruntă cu presiuni similare. O parte a soluţiei o constituie banii, în cadrul cărora intră ajutorul extern cât şi depunerea unor eforturi mai mari pe piaţa internă, atât de către ţările bogate cât şi de ţările sărace.