/`Lichidatorii`, scutul uman de la Cernobal

`Lichidatorii`, scutul uman de la Cernobal

Spre deosebire de echipa de intervenţie de la Fukushima, cei care au intervenit la Cernobîl s-au expus radiaţiilor fără să poarte costume de protecţie pentru a evita o catastrofă mai mare. Sunt tot mai rari salvatorii salvatorii ‘likvidator’ eroii care au servit ca scut uman împotriva radiaţiilor încercând să înăbuşe în camaşă cu mânecile scurte incendiul şi să astupe crăpăturile reactorului IV al centralei nucleare de la Cernobîl acum 25 de ani, notează marţi ziarul ABC.

“Lichidatorii sunt eroi, la fel ca veteranii de război. Muţi dintre ei au fost supuşi timp de zile unor nivele mari de radiaţii, cu preţul invalidităţii şi ulterior a morţii’, asigură Viaceslav Grişin, preşedintele Uniunii Chernobîl din Rusia (UCR). Spre deosebire de operatorii care au acţionat la recent avariată centrală de la Fukushima, ‘lichidatorii’ sovietici nu dispuneau echipamente ignifuge, măşti, mănuşi sau cizme speciale de protecţie împotriav radiaţiilor.

“Lichidatorii au fost zecile de mii de persoane care au lucrat în zona de excludere pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei de la Chernobîl pentru a salva lumea de o catastrofă de mari dimensiuni”, explică el. Grişin făcea aluzie la inginerii, tehnicienii din sectorul atomic, militari, poliţişti şi civili mobilizaţi de Uniunea Sovietică pentru a frâna avansul radiaţiei şi a frâna dezastrul cât mai repede de multe ori cu nisip şi lopeţi.

“Unii au construit sarcofagul, alţii s-au ocupat cu dezactivarea clădirilor adiacente, alţii de curăţarea satelor din zonă, în timp ce mulţi s-au ocupat cu exterminarea a tot ceea ce era viu în zonă, de la şoareci până la iepuri’, adaugă el. Unul dintre eu a fost Victor Birkun, un pompier ucrainean care a lucrat la centrală între 1976 şi 1987, şi care a murit la 61 de ani după o operaţie pe cord deschis. ‘În Ucraina în vremea aceea era destul de cald, prin urmare ne-am dus să stingem focul în mâneca scurtă. Nu aveam căşti de protecţie şi nici salopete ignifuge’, declarase Birkun acum cinci ani.

Birkun şi alţi 27 de pompieri se aflau la 150 de metri de reactorul IV când s-a produs seria de explozii din acea fatidică zi de 26 aprilie 1986. În ciuda eroismului său Birkún nu a avut o viaţă uşoară iar statul nu i-a recunsocut pensia de invaliditate decât în ultimii trei ani. ‘Soţul meu nu a învins doar incendiul ci şi sistemul. A demonstrat că statul nu-i protejează pe lichidatori. Trist este că după ce a câştigat procesul i-a stat inima’, spune soţia lui Birkun.

Grişin precizează că statul rus ‘îi recunoaşte pe lichidatori ca un colectiv juridic’, cum se întâmplă cu veteranii de război împotriva Germabiei naziste sau din războiul din Afganistan. Dar există multe impedimente birocratice. Recent statul rus a aprobat un program de ameliorare a vieţii pentru lichidatori, dar a redus considerabil ajutorul economic care le permitea să-şi acopere o parte din cheltuielile medicale şi biletele obligatorii la staţiunile balneare.

“Gradul de mortalitate între licgidatori este foarte mare, iar statul este mult prea lent. Puţini sunt cei care mai apucă să se bucure de avantaje’, arată Grishin. Pe de alte parte UCR acuză Agenţia Internaţională de Energie Atomica (AIEA) de minimalizarea numărului morţilor provocate de radiaţiile emanate de Cernobîl. ‘AIEA susţine că sunt în jur de o mie cei care au murit la imapctul direct al radiaţiilor cu organismul lor. Examenele medicale au stabilit că peste 7.000 de persoane au murit ca urmare a scurgerilor de la Cernobîl’, susţine Grishin.

El a amintit că după desfiinţarea URSS în 1991 nimeni nu s-a ocupat să ţină socoteala morţilor de la Cernobîl,timp în care ‘mulşi lichidatori au suferit infacturi, embolii ori s-au sinucis’. El a cifrat la 62.000 numărul lichidatorilor pe care Cernobîlul i-a condamnat la invaliditate, fie din cauza amputărilor, paraliziei sau afecţiunilor respiratorii. ‘Societatea rusă, ucraineană sau belarusă recunosc faptele lor, dar statul nu-i preţuieşte la justa lor valoare. Medaliile nu le-au folosit să aibă o viaţă demnă. A fost o mare nedreptate’, conchide Grişin. Potrivit OMS, în Ucraina, Rusia şi Belarus cel puţin 5 milioane au fost afectate de radiaţii.