/Inegalitatea sociala este in crestere in Polonia

Inegalitatea sociala este in crestere in Polonia

Solidaritatea nu este una dintre caracteristice sociale cele mai evidente în Polonia. Cu niveluri ale sărăciei în rândul copiilor mai mari decât în SUA şi aproape de două ori mai mari decât în Marea Britanie, ţara înregistrează un decalaj de 15 ani în ceea ce priveşte speranţa de viaţă între cetăţenii celor mai bogate şi celor mai sărace cartiere din capitala Varşovia, scrie cotidianul britanic The Guardian în ediţia de miercuri.

Polonia a rezistat recesiunii, dar inegalitatea socială este în creştere, în special între zonele rurale şi urbane. “Chiar dacă spunem că economia poloneză se descurcă bine, numărul de persoane care trăiesc în sărăcie este în creştere şi există clar o problemă în ceea priveşte politica socială”, explică părintele Marian Subocz, director al Caritas Polska.

Serviciile de asistenţă au fost recreate după sfârşitul comunismului, iar consultanţii Băncii Mondiale – foarte vizibili – au sosit în Polonia cu agenda lor neoconservatoare în serviete. Unul dintre rezultatele surprinzătoare a fost un nivel ridicat de inegalitate. În prezent, în Polonia, distribuirea veniturilor este printre cel mai puţin egale din Uniunea Europeană, astfel încât, scrie publicaţia britanică, per ansamblu, nivelurile sărăciei au ajuns comparabile cu cele din Marea Britanie. Această situaţie priveşte însă sărăcia relativă: în termeni absoluţi, Polonia este o ţară mai săracă, în condiţiile în care în Marea Britanie veniturile sunt de trei ori mai mari decât cele din Polonia.

În Polonia, marea problemă politică a acestei primăveri o reprezintă pensiile. De asemenea, se prefigurează şi o criză în sistemul de sănătate.

Polonia este o ţară unde deja costurile pensiilor – 11,4% din PIB – sunt imense, prin comparaţie cu o ţară ca Marea Britanie unde procentajul este de 5,7%. O parte a problemei o reprezintă pensionarea anticipată, în condiţiile în care doar o treime din polonezii cu vârsta de peste 50 de ani mai lucrează.

În ceea ce priveşte sănătatea, guvernul ar putea intenţiona privatizarea mai multor spitale de stat. Oficial, planul este unul de ‘comercializare’, în care spitalele concurează unul cu altul, rămânând în acelaşi timp parte a serviciilor publice.

Politicile sociale nu sunt unele orientate în special spre familii. Chiar dacă concediul de maternitate este destul de generos, părinţii singuri nu sunt trataţi la fel de bine ca cei din Marea Britanie. Îngrijirea copiilor este slab dezvoltată, în condiţiile în care doar 2% dintre copiii sub doi ani din Polonia sunt înscrişi la creşă, prin comparaţie cu 25% în Marea Britanie. În ceea ce priveşte şcolarizarea timpurie, doar 40% dintre copiii polonezi sunt la grădiniţă, spre deosebire de 90% în Marea Britanie şi de 100% în Franţa.

Polonezii sunt nemulţumiţi de sistemul de sănătate: unul din trei crede că sistemului îi lipsesc banii. Problema sa perenă este sub-finanţarea. Pe de altă parte, aproximativ 72% din cheltuielile alocate sănătăţii sunt din bani publici, faţă de 81% în Marea Britanie. Un milion de polonezi încheie o asigurare privată de sănătate, mulţi dau bani pe sub mână medicilor şi cheltuie extravagant pe medicamente. Facturile lor farmaceutice se ridică la 2,4% din PIB – unul dintre procentajele cele mai ridicate din Europa, în condiţiile în care fiecărui polonez i se prescriu în medie 29 reţete pe an.

Pe de altă parte, aşa cum se întâmpla chiar şi în timpul regimului comunist, banii vor asigura întotdeauna servicii mai rapide din partea specialiştilor. Medicii se plâng de salarii, iar unii s-au alăturat marelui exod polonez. Cu 2,16 medici la 1.000 de persoane, faţă de 2,61 în Marea Britanie, Polonia se confruntă cu constrângeri, iar serviciile de asistenţă comunitară sunt slab dezvoltate.