/Depresia maniacala, redefinita bipolara: sunt atat de multe persoane cu adevarat bolnave mintal?

Depresia maniacala, redefinita bipolara: sunt atat de multe persoane cu adevarat bolnave mintal?

În 1980, când psihiatrii şi-au actualizt “biblia” profesiei lor – Manualul de diagnostic şi statistică al tulburărilor mintale – ei au schimbat numele de depresie maniacală cu cel de tulburare bipolară, alegând acest termen pentru a reflecta faptul că euforia şi disperarea pe care o simt pacienţii sunt poli opuşi unul faţă de celălalt. De asemenea, depresia maniacală a fost asociată cu un comportament psihotic, pacientul având halucinaţii şi auzind voci. În realitate, foarte puţini experimentau acest lucru.

Royal College of Psychiatrists susţine în prezent că maladia afectează una din 100 de persoane la un moment dat în viaţa lor. Cel mai recent nume vehiculat este al starului de la Hollywood Catherine Zeta-Jones, despre care s-a relatat că a fost internată într-o clinică timp de cinci zile, suferind de depresie şi labilităţi ale stării de spirit provocate de stresul luptei cu cancerul a soţului ei Michael Douglas. Ea se alătură altor nume, cum ar fi Stephen Fry, Sting, Ben Stiller şi Jean-Claude Van Damme, care au declarat public că suferă de această afecţiune.

Termenul de depresie maniacală a fost folosit pentru a descrie starea unor persoane care trec de la exaltare la disperare. În timpul fazei maniacale, oamenii să se simtă invincibili şi plini de idei interesante, vorbirea li se accelerează, nu dorm mai mult de câteva ore pe noapte şi pot pierde orice simţ al responsabilităţii financiare – scoţând uneori sume uriaşe de pe carduri. În faza de depresie, ei depun eforturi pentru a lua cele mai simple decizii iar uneori au tentaţii sinucigaşe.

Cercetarea sugerează că este o afecţiune genetică în cea mai mare parte, dar este declanşată şi de o experienţă stresantă, cum ar fi pierderea unui loc de muncă, un deces sau o boală fizică. Pacienţii pot experimenta o trecere rapidă de la o extremă la alta, la fiecare câteva săptămâni.

Astăzi, termenul-umbrelă de tulburare bipolară acoperă două forme. O formă este atunci când pacientul a suferit cel puţin un episod maniacal – când devine extrem de agitat, insomniac, vorbeşte repede şi îşi pierde inhibiţiile – etapă care durează mai mult de o săptămână, urmată de depresie severă.

Cea de-a doua formă, de tipul celei cu care a fost diagnosticată Catherine Zeta-Jones, este cea în care pot exista perioade lungi de depresie moderată, punctate de atacuri uşoare de manie. Este caracterizată prin hipomanie, când o persoană poate fi într-o stare semipermanentă de excitaţie, ce poate fi confundată cu energie pură şi entuziasm de către apropiaţi, înainte de a cădea într-o depresie ce poate varia de la debilitare la strivire, astfel că nu se poate da jos din pat.

Chiar şi pentru psihiatri tulburarea bipolară 2 poate fi greu de deosebit de depresie. Se crede că asocierea cu geniul artistic este un motiv-cheie pentru cei care caută un diagnostic bipolar.

Termenul este mai acceptabil decât cel de depresie maniacală, dar creşterea rapidă a folosirii etichetei bipolare a provocat o divizare în cadrul comunităţii din domeniul sănătăţii mintale. Mulţi psihologi sunt alarmaţi de evidenta suprafolosire a etichetei bipolare şi se tem ca ea să nu fie manipulată de cei care vor să pună pe seama stresului o afecţiune medicală. Există, de asemenea, îngrijorarea că cei care experimentează simptome bipolare ca rezultat al unei medicaţii cronice sau al abuzului de alcool se pot folosi de legitimitatea unui diagnostic medical pentru a-şi ascunde problemele. Abuzul de medicamente sau alcool poate provoca un comportament labil, deficienţe de somn şi depresie – similare simptomelor bipolare.