/CE invita statele membre sa elaboreze strategii nationale pentru integrarea romilor

CE invita statele membre sa elaboreze strategii nationale pentru integrarea romilor

Cele 10-12 milioane de romi care trăiesc în prezent în Europa continuă să fie victime ale discriminării, excluziunii şi refuzului de a li se acorda drepturile cuvenite, în timp ce autorităţile nu beneficiază de veniturile şi productivitatea pe care le-ar aduce aceştia dacă ar lucra. Este neapărat necesară îmbunătăţirea integrării economice şi sociale a romilor, se spune în cadrul european de strategii naţionale de integrare a romilor, prezentat în plenul Parlamentului European.

Totuşi, pentru ca acţiunile să fie eficiente, este necesară o acţiune comună la toate nivelurile, care să vizeze cauzele multiple ale excluziunii. Comisia Europeană propune astăzi un cadru european de strategii naţionale de integrare a romilor care să fie un reper pentru politicile naţionale care-i vizează pe romi şi să contribuie la mobilizarea de fonduri UE pentru susţinerea eforturilor de integrare. Acest cadru se articulează în jurul a patru piloni: accesul la educaţie, locuri de muncă, servicii medicale şi locuinţe. Statele membre trebuie să-şi fixeze propriile obiective în privinţa integrării romilor, în funcţie de importanţa comunităţii rome prezente pe teritoriul lor şi de situaţia existentă.

‘În pofida bunelor intenţii pe care le-au manifestat lideri politici ai statelor membre, condiţiile de viaţa ale majorităţii romilor aproape că n-au evoluat în ultimii ani’, a declarat Viviane Reding, vicepreşedinte şi comisar european pentru justiţie. ‘Acţiunile care urmăresc să pună capăt excluziunii romilor – din învăţământ, de pe piaţa muncii, servicii medicale şi locuinţe – sunt responsabilitatea comună a statelor membre. Provocarea este mare. Este motivul pentru care definim obiectivele pentru integrarea romilor şi este necesar ca toate capitalele, regiunile şi oraşele din Europa să se angajeze ferm să le pună în aplicare. A sosit momentul să depăşim stadiul bunelor intenţii şi să adăugăm acţiunile la vorbe. Pentru mine, cel mai important este ca ţările membre să contribuie la eforturile care vizează ca toţi copiii de origine romă să termine cel puţin şcoala primară’, a mai spus ea.

Comunitatea romă din Europa trăieşte în condiţii socio-economice net inferioare celor în care trăieşte restul populaţiei. Potrivit unui studiu realizat în şase ţări din UE1, numai 42% din copiii romi termină şcoala primară, faţă de o medie de 97,5% în UE. Conform estimărilor, doar 10% din copiii romi urmează cursurile şcolii secundare. Pe piaţa muncii, ei ating niveluri inferioare celorlalţi şi sunt mai mult supuşi discriminărilor. În privinţa locuinţelor, adeseori n-au acces la utilităţi de bază, cum ar fi apa curentă sau curentul electric. Fără a mai pomeni de situaţia din domeniul sănătăţii: speranţa de viaţă a romilor este cu zece ani mai mică decât media UE, care este de 76 de ani la bărbaţi şi 82 de ani la femei.

Laszlo Andor, comisar european pentru ocuparea forţei de muncă, probleme sociale şi incluziune, consideră ‘inacceptabil ca romii să fie afectaţi de excluziune în Europa secolului al XXI-lea, bazată pe principii de egalitate, democraţie şi stat de drept. Condiţiile de viaţă ale romilor şi relaţiile lor cu societatea s-au degradat în ultimii ani’, a afirmat el, adăugând că ‘unele ţări nu vor putea realiza obiectivele fixate în cadrul strategiei Europa 2020 fără un progres decisiv în domeniul integrării romilor’.

Integrarea romilor ar putea avea efecte pozitive în plan economic. Romii reprezintă o parte crescândă a populaţiei apte să lucreze, vârsta lor fiind în medie de 25 de ani, faţă de media de 40 de ani în UE. Unul din cinci nou sosiţi pe piaţa muncii din Bulgaria sau România este de origine romă. Cercetările efectuate de Banca Mondială sugerează faptul că deplina integrare a romilor ar putea produce o plusvaloare de o jumătate de miliard de euro pe an în economiile unor ţări, prin câştigurile în productivitate, reducerea sumelor care reprezintă alocaţiile sociale şi creşterea încasărilor fiscale.

Cadrul UE propune, pe baza acestor constatări, un demers destinat integrării romilor, fixând obiective în următoarele domenii:
– educaţie: măsuri pentru ca toţi copiii romi să termine cel puţin şcoala primară;
– locuri de muncă: reducerea decalajului în privinţa ocupării forţei de muncă între romi şi restul populaţiei;
– sănătate: ştergerea diferenţelor în domeniul sănătăţii, de exemplu prin scăderea ratei mortalităţii infantile în rândul populaţiei rome;
– locuinţe: combaterea inegalităţilor în privinţa accesului la locuinţe şi la utilităţile publice, cum ar fi apa şi curentul electric.

Va trebui ca statele membre să-şi prezinte strategiile naţionale de integrare a romilor la sfârşitul lui 2011, arătând şi cum vor să contribuie la realizarea acestor obiective. Acest cadru se înscrie în sfera mai largă a obiectivelor Europa 2020 în privinţa locurilor de muncă, a incluziunii sociale şi educaţiei. Realizarea lui este esenţială pentru susţinerea statelor în atingerea obiectivelor generale ale strategiei Europa 2020.

Comisia mai propune soluţii care să garanteze utilizarea mai eficientă a fondurilor UE ce pot servi la finanţarea integrării romilor. Statele membre sunt invitate să-şi modifice programele operaţionale cofinanţate de Fondurile structurale şi Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, pentru a susţine proiectele care vizează populaţia romă.

În sfârşit, pentru ca o evoluţie vizibilă a vieţii romilor să se poată constata în urma aplicării cadrului UE pentru strategiile naţionale, Comisia doreşte să creeze un mecanism de control solid pentru a aprecia rezultatele obţinute. Agenţia pentru drepturi fundamentale a Uniunii Europene are un rol cheie în această privinţă, urmând să adune date despre situaţia socio-economică a romilor, în colaborare cu alte organizaţii. Statele membre sunt invitate să-şi desemneze propriul organism de contact pentru gestionarea şi controlul aplicării strategiei lor naţionale pentru intergrarea romilor. La rândul său, Comisia Europeană va elabora anual un raport având ca temă progresele înregistrate în statele membre.