/Dragostea la prima vedere, explicată ştiinţific

Dragostea la prima vedere, explicată ştiinţific

Cortexul median prefrontal, o regiune nou descoperită a creierului, joacă un rol important în deciziile romantice pe care le luăm, legate de atracţia sau afinitatea faţă de anumite persoane, încă de la prima vedere – aşa-numita dragoste la prima vedere, conform unui material publicat de LiveScience.Diferite zone ale acestei regiuni, aflată în apropierea părţii din faţă a creierului, lansează instantaneu mesaje privind atracţia fizică dintre persoane şi ne spun dacă femeia (sau bărbatul) pe care-l vedem pentru prima oară este perechea perfectă. Totul se produce în interval de timp de ordinul milisecundelor, după ce am văzut pentru prima oară persoana respectivă “specială”, conform unui studiu realizat în Irlanda, la Trinity College.

Acest studiu este primul care foloseşte date culese de la primele întâlniri între necunoscuţi, pentru a examina felul în care creierul face judecăţi romantice.

Studiul a fost realizat pe 78 de femei şi 73 de bărbaţi, toţi heterosexuali şi singuri, care nu se cunoşteau în prealabil, şi care au participat la scurte întâlniri. Participanţii se aflau toţi într-o cameră şi treceau de la unul la altul pentru a sta de vorbă timp de 5 minute, în căutarea perechii perfecte. După aceste scurte întâlniri, ei au fost rugaţi să completeze nişte formulare în care să indice pe care dintre ceilalţi participanţi şi-ar dori să-l mai întâlnească.

Înainte de aceste întâlniri, cercetătorii au examinat creierul a 39 dintre participanţi folosind un instrument de imagistică cu rezonanţă magnetică funcţională (fRMN). Oamenii de ştiinţă au înregistrat activitatea cerebrală a subiecţilor în timp ce le prezentau fotografii cu ceilalţi participanţi la studiu, cu care urmau să se întâlnească. Pentru fiecare fotografie în parte, subiecţii au dispus de câteva secunde pentru a estima cât de mult le place respectiva pesoană, pe o scară de la 1 la 4. Ei au raportat de asemenea şi cât de atraşi fizic se simt faţă de diferitele persoane din fotografii, precum şi cât de plăcute consideră ei că sunt aceste persoane.

După întâlniri s-a constat că, în 63% dintre cazuri, interesul iniţial, din faţa fotografiilor, s-a materializat şi în întâlnirea propriu-zisă, de 5 minute. Mai mult decât atât, în afara experimentului, participanţii care şi-au găsit un partener de care se simţeau atraşi au făcut schimb de numere de telefon, iar 20% dintre ei au început să iasă împreună pentru a se cunoaşte mai bine.

Interesantă a fost însă activitatea creierului corelată la acest tip de situaţii. Cercetătorii au identificat o legătură între o regiune specifică a cortexului median prefrontal, denumit cortexul paracingulat, şi decizia finală a subiecţilor, cu privire la fixarea unei întâlniri cu partenerul ales. Activitatea din această regiune s-a intensificat semnificativ atunci când subiecţii au privit fotografii cu persoanele în faţa cărora au spus apoi “da”.

Între timp, cortexul prefrontal ventromedian a devenit la rândul său mai activ, atunci când participanţii s-au uitat la feţele persoanelor pe care le considerau atractive. Această regiune a fost însă mai activă atunci când au fost vizualizate feţele care corespund şabloanelor sociale de frumuseţe.

De cealaltă parte, în cazurile în care s-au declanşat reacţii individuale de apreciere în cazul unor persoane care nu au primit şi aprecierile generale ale celorlalţi, s-a activat o regiune diferită din creier: cortexul prefrontal rostromedial, un segment al cortexului prefrontal medial ce este localizat la un nivel mai coborât. În această regiune raţionamentul format ar putea fi următorul: “este oare această persoană considerată o partidă bună? dar este ea oare o partidă bună pentru mine?”

Există două modalităţi de a ne raporta la rezultatele acestui studiu, publicate în ultimul număr al revistei Journal of Neuroscience. Unul dintre ele este că suntem nişte fiinţe foarte superficiale – ne hotărâm în câteva fracţiuni de secundă după ce vedem o faţă nouă, dacă suntem sau nu interesaţi de ea din punct de vedere fizic. În instanţa imediat următoare însă, intervine cortexul prefrontal rostromedial care declanşează nesiguranţa cu privire la compatibilitatea cu respectiva persoană. Aceste procese sunt independente unul de altul, dar se produc în perioada iniţială de evaluare a unei noi posibile relaţii. AGERPRES